Până la alegerile locale din 2008, în orașul meu era un JAF TOTAL de care te loveai la orice pas sau în orice decizie a administrației locale de pe vremea aceea. La conducere se afla un partid (chiar nu are importanță care anume) administrat de câțiva oameni care erau în stare să facă orice pentru a-și umple și ei buzunarele din banii publici. În codițiile acestea, cum era și firesc, cetățenii urbei i-au taxat și astfel că după alegeri au venit alții. Primar a fost ales, chiar din primul tur, un domn în care mulți cetățeni își puseseră speranțe mari și care lăsase în general o impresie bună pe unde a mai trecut.

Acum problema orașului e că acest domn a cam dezamăgit mulți cetățeni. După un an și jumătate de la instalarea lui și ai oamenilor săi la „putere”, nu numai că în oraș nu s-a făcut aproape nimic (lucru la care s-ar putea invoca scuze precum criza economică sau „greaua moștenire”), dar am impresia că nici măcar nu s-a investit în conservarea orașului la nivelul la care era în 2008.

Actualul primar nu poate fi acuzat de rea-intenție sau că este hoț. Dacă „fură”, probabil o face discret, fără să ne dăm seama. Nu ostentativ, cum făceau oamenii din fosta administrație. Însă poate fi acuzat oricând de incompetență. Nu merge nici clasica scuză băsesciană că nu e lăsat, deoarece are majoritate în Consiliul Local. Se pare că Primăria este o căciulă prea mare pentru dânsul.

În timpul fostului regim, dacă trebuia schimbat un bec de pe stradă care se arsese și care costa 100 de lei (de exemplu), aveau grijă oamenii din Primărie să îl facă să coste 1.000 de lei. Becul era schimbat și, bineînțeles, restul de 900 de lei se împărțeau între „băieți”. Era un jaf, dar măcar rămânea ceva în urma lui și pentru cetățean. Acum, dacă s-ar arde un bec de iluminat public, primarul ar da ordin să se stingă și celelalte becuri de pe strada respectivă pentru a face economie de curent și a strânge bani de bec.

Și totuși, după 12 ani de jaf orașul era unul dintre cele mai frumoase din țară. Se vedea cu ochiul liber și parcă se simțea și în atmosferă. Chiar dacă pentru asta s-au plătit și prețuri uriașe. De exemplu, pentru a mai face primarul bani de o vilă, un bulevard a fost asfaltat și re-asfaltat de 3 ori într-un singur an.

Și revin la întrebare: ce e atunci de preferat – un hoț sau un incompetent? Se pare că, din păcate, avem de ales doar între aceste două opțiuni.

Întrebare BONUS: Ar trebui ca cetățenii orașului meu să se considere norocoși având la dispoziție aceste opțiuni? Fiindcă se pare că de cele mai multe ori avem de ales doar între hoți și hoți.

Modul în care trecem peste aceste încercări ale vieții depinde în mare parte de caracterul personal și de felul fiecăruia de a privi viața. Întrebarea esențială este ce contează cu adevărat în final? Atunci când se trage linia. Contează TOTALUL rezultat din adunare și scris sub linie sau doar MOMENTUL în care se trage linia?

De exemplu, într-un campionat de fotbal în care se bat două sau mai multe echipe pentru titlul de campioni, nu contează neapărat rezultatul din ultima etapă. Chiar dacă o anumită echipă pierde ultimul meci, poate să câștige campionatul dacă pe parcursul acestuia a câștigat cele mai multe meciuri. Deci se premiază TOTALUL și munca depusă per ansamblu.

Pe de altă parte, într-o cursă de mașini nu are nicio relevanță dacă ai fost mai mereu pe locul 2, 3 sau 4, atâta timp cât la final tu ești cel care trece primul de linia de sosire. În acest caz are valoare doar ultima secundă. O singură secundă (sau chiar o miime de secundă, care poate să conteze enorm în cursele de mașini) își poate spune cuvântul și îl poate propulsa pe pilot direct în cartea de istorie a competiției. După ani aproape nimeni nu își va mai aminti cum au stat lucrurile de fapt în cursă. Singurul lucru care va dăinui este rezultatul final.

În concluzie, revenind la tema propusă, întreb din nou: ce contează cu adevărat? Trebuie doar să trăim clipa și să nu ne intereseze de trecut? Sau trebuie să prețuim trecutul și să avem întotdeauna în vedere tot ceea ce a însemnat pentru noi și toate evenimentele pe care le-am trăit?

Răspuns: depinde…

Bonus la tema de gândire: fără trecut nu am fi ajuns în prezent. Însă dacă ne raportăm mereu la trecut, nu vom progresa. Dar nu putem să-lăsăm complet la o parte, fie și pentru simplul fapt că trebuie măcar să învățăm din greșeli. Deci, care e relația corectă pe care trebuie să o avem cu trecutul?